Geografie

Localizare geografică

Regiunea Sud-Est este situată în zona de sud-est a României şi se învecinează la nord cu Regiunea Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru, la sud-vest cu Regiunea Sud-Muntenia şi Regiunea Bucureşti-Ilfov, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina și Marea Neagră.

Acoperind 35.774 km2 sau 15% din suprafaţa totală a ţării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 regiuni ale României.

Un aspect cheie al localizării geografice a Regiunii Sud-Est este faptul că se constituie în frontieră estică a Uniunii Europene, cu implicații majore în ceea ce privește securizarea punctelor de trecere a frontierei, dar și implicarea în acțiuni de cooperare regională transfrontalieră.

Structura administrativă a regiunii cuprinde 6 judete: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea.

Relieful

Relieful regiunii este foarte variat (din punct de vedere genetic, morfologic, altimetric), desfășurându-se de la Platforma Continentală a Mării Negre la Carpații de Curbură.

În partea de nord-vest a regiunii se găsesc Carpații de Curbură, cu înfățişarea generală a unor munți cu altitudini mijlocii şi mici, alcătuiți din culmi largi, rotunjite sau înguste şi fragmentate, separate de văi transversale adânci şi de şei largi sau depresiuni cu şesuri aluviale extinse. În cadrul acestora în Regiunea Sud-Est se află Munții Vrancei (unde avem și cea mai mare altitudine din regiune – Vf. Goru – 1785 m) și Munții Buzăului.

În exteriorul Carpaților se află Subcarpații Curburii. Aceştia sunt dispuşi sub forma a două şiruri de depresiuni care închid două şiruri de dealuri. În zona Policiori-Berca-Arbanaşi din județul Buzău apar vulcanii noroioşi, un fenomen pseudovulcanic interesant, legat de emanațiile de gaze din lungul unor falii locale. La Andreiaşu de Jos în județul Vrancea apare un alt fenomen deosebit, legat de emanațiile de gaze cu sau fără aprindere spontană, focul viu.

Partea centrală a regiunii este ocupată de Câmpia Română, care cuprinde o zona mai înaltă, cu altitudini cuprinse între 50-100 m (Câmpia Râmnicului, Câmpia Bărăganului), cu aspectul unei suprafețe netede, uşor vălurită datorită existenței unor conuri aluvionare, şi o zonă mai joasă, de subsidență, cu altitudini ce coboară până la 5-10 m (Câmpia Buzăului, Câmpia Siretului Inferior). De-a lungul râurilor mai importante (Siret, Ialomita, Calmațui) apar dune de nisip (ex. Hanu Conachi). Limita estică a Câmpiei Române o reprezintă Lunca Dunării, mai exact sectorul bălților (Balta Brăilei), o zona cu altitudini reduse (10 m), în mare parte desecată (Insula Mare a Brăilei).

Podișul Covurlui se desfășoară în cea mai mare parte a sa în limitele administrative ale județului Galați. Din punct de vedere geologic, acesta este alcătuit din roci sedimentare friabile, cum ar fi pietrișurile și nisipurile cu intercalații de argile. Caracteristica principală a reliefului este dată de paralelismul dealurilor și văilor, care se desfășoară pe direcția Nord-Sud. Văile care fragmentează podișul au patul de curgere plat, larg și de multe ori mlăștinos. Se remarcă, în cadrul podișului și văile care prezintă versanții abrupți.

Situat între Valea Dunării la vest și nord, Marea Neagră la est, granița cu Bulgaria la Sud, Podișul Dobrogei este o unitate danubiano-pontică de o deosebită originalitate geografică. După altitudine și aspectul formelor de relief se diferențiază două subunități: Masivul Dobrogei de Nord și Podișul Dobrogei de Sud, despărțite de linia Hârșova-Capul Midia.

• Masivul Dobrogei de Nord are un relief de podiș, cu aspecte variate și o înclinare generală dinspre Dunăre spre mare și este alcătuit din mai multe subdiviziuni:

   - Munții Măcinului, un masiv hercinic, cu aspecte montane, alcătuit din roci dure (granit), cu altitudini ce depăşesc 400 m (vf. Greci – 467m – cea mai ridicată altitudine a Podișului Dobrogei);

   - Dealurile Tulcei, cu altitudini mai reduse (în jurul a 100-200m);

   - Depresiunea Nalbant;

   - Podişul Babadag, ocupă partea centrală a Masivului Dobrogei de Nord, altitudinea putând ajunge la 400m;

   - Podişul Casimcei, spre contactul cu Podişul Dobrogei de Sud.

• Podișul Dobrogei de Sud are aspect ușor ondulat, altitudinea sa fiind în jur de 100 m de-a lungul văii Carasu, partea cea mai joasă, ce corespunde Podișului Medgidiei. Înspre sud, înălțimile cresc usor, în Podișul Oltinei (204 m) și în Podișul Negru Vodă (194 m).

Delta Dunării – desfășurată pe o suprafață de aproximativ 5.800 km2, această unitate majoră de relief din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est se formează la vărsarea Fluviului Dunărea în Marea Neagră. În cadrul acestui areal se află și Rezervația Biosferei Delta Dunării, ca o interfață teritorială dintre brațele Dunării și Mare, care cuprinde Delta propriu-zisă, Lunca Dunării (în amonte de Tulcea până la Cotul Pisicii), Complexul Lagunar Razim-Sinoe și o parte din apele litorale. Rezervația, la rându-i, este divizată în patru diviziuni geomorfologice: delta fluvială, delta fluvio-maritimă, Lunca Dunării și Complexul Lagunar Razim-Sinoe. Delta fluvială este alcătuită din rețeaua densă de canale dintre cele trei brațe ale Dunării (Brațul Chilia, Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe), mărginite din loc în loc de grinduri longitudinale, care au luat naștere în urma sedimentelor aduse și depuse de Dunăre. Delta maritimă este alcătuită din grinduri maritime (depozite, aluviuni și nisip) depuse de Dunăre la contactul cu Marea (Grindul Chilia, Stipoc, Letea, Caraorman, Crasnicol). Insula Sacalin, cu un relief adaptabil în funcție de acțiunea Mării Negre, străjuiește Gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în Mare. Cele două Grinduri (Letea și Caraorman) sunt caracterizate de prezența unor păduri cu vegetație luxuriantă sau a unor alternanțe de dune prelungi și fâșii de vegetație lemnoasă, denumite și hașmacuri.

Zona litorală are un țărm jos în partea nordică, unde apar lagune şi limanuri maritime, şi un țărm înalt, cu faleză, în partea sudică.

Rețeaua hidrografică

Bazinele hidrografice din Regiunea Sud-Est

Județul	Bazinul Hidrografic
Brăila	Buzău, Călmățui, Dunăre
Buzău	Buzău, Ialomița, Călmățui, Siret
Constanța	Dobrogea-litoral
Galați	Prut, Siret, Dunăre
Tulcea	Dunăre, Dobrogea-litoral
Vrancea	Siret

Resursele de apă de suprafață ale Regiunii Sud-Est provin din două categorii de surse, respectiv:

• râurile interioare;
• fluviul Dunărea.

Fluviul Dunărea, deși deține întâietatea în ceea ce privește volumul total al resursei, este mai puțin folosit ca sursă de apă utilizabilă. Până în prezent singura utilizare a resursei de apă oferită de Dunăre a fost în domeniul agricol (pentru irigații).

Principalele cursuri de apă care străbat regiunea sunt: Dunărea, Siretul, Prutul, Bârladul, Buzăul, Călmăţuiul, Trotuşul, Putna, Râmnicu Sărat. În baza informațiilor din rapoartele privind starea mediului, cea mai importantă arteră hidrografică a judeţului Brăila este Dunărea cu cele două braţe principale: Braţul Măcin (Dunărea Veche) spre Dobrogea şi Braţul Cremenea, spre Câmpia Brăilei, închizând la mijloc fosta Baltă a Brăilei. Dunărea are o mare importanţă economică, atât din punct de vedere al alimentării cu apă a municipiului Brăila, cât şi a sistemelor de irigaţii. Râul Siret delimitează partea de nord a judeţului Brăila de judeţul Galaţi, pe o lungime de 50 kilometri. Pe partea dreaptă, la Voineşti, primeşte ca afluent râul Buzău, care udă teritoriul judeţului Brăila pe o lungime de 126 kilometri. Între Jugureanu şi Gura Călmăţui, pe o distanţă de 84 kilometri, curge râul Călmăţui, care în cea mai mare parte este amenajat pentru irigaţii.

Râul Buzău este cel mai important curs de apă care străbate judeţul Buzău. Din totalul de 325 km cât măsoară de la izvoare la vărsarea în Siret, râul Buzău curge pe circa 140 km în limitele administrative ale judeţului. Al doilea râu important ca mărime este Râmnicul, al cărui curs pornit din coastele Furului Mare străbate, fără afluenţi importanţi, o mică regiune din estul judeţului.

Reţeaua hidrografică a judeţului Constanţa este formată de următoarele cursuri de apă: Dunărea, pe o lungime de 137 km, Valea Carasu, Valea Baciu şi Valea Casimcea. Reţeaua hidrografică s-a îmbogăţit prin darea în exploatare a Canalului Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari şi alte canale de irigaţie din Valea Carasu.

Judeţul Galaţi cuprinde o reţea hidrografică constituită din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, precum şi din cursul inferior al râurilor Siret (cu afluenţii principali: Bârlad, Geru şi Suhu), Prut (cu principalii afluenţi: Elan-bazinul inferior, Liscov şi Chineja). Aceste cursuri de apă, împreună cu afluenţii lor, au generat o lungime de reţea hidrografică de 1.524 km (din care 110 km frontieră de stat - râu Prut), cu o suprafaţă de 4.465 km2, în cele trei bazine hidrografice: Dunăre, Siret şi Prut.

Reţeaua hidrografică a judeţului Tulcea, exceptând fluviul Dunărea, este relativ săracă. Principalele râuri din judeţ au lungimi sub 60 km şi debite medii multianuale sub 0,4 mc/s. Cele mai importante cursuri de apă sunt cele patru braţe de vărsare ale Dunării în mare: Chilia, Tulcea, Sulina și Sfântul Gheorghe.

Principalele cursuri de apă din judeţul Vrancea sunt: râul Siret, Trotuş, râul Putna, pârâul Milcov, pârâul Râmna, râul Suşiţa, râul Râmnicu Sărat, râul Zăbrăuți.

Clima

Temperaturile maxime, medii și minime anuale și datele la care acestea au fost înregistrate
în principalele stații meteorologice din Regiunea Sud-Est

Sursa: INS Anuarul Statistic al României, ed. 2021

Clima Regiunii Sud Est se înscrie în caracteristicile generale ale climatului temperat continental moderat de tranziție, cu o serie de particularități locale, date de anumiți factori (relief, Marea Neagră, Dunărea).

Temperaturile medii anuale variază destul de mult, în special datorită reliefului. Astfel, dacă în Lunca Dunării, sudul Dobrogei, zona litorală şi Delta Dunării media multianuală depăşeşte 11ºC (11,2ºC Mangalia şi Murfatlar), în zona montană temperatura medie ajunge la valori cuprinse între 0 şi 6ºC (2,2ºC stația Penteleu), iar pe culmile cele mai înalte chiar sub 0ºC.

Vânturile predominante sunt din sectorul estic şi nordic, în principal crivățul, în timpul iernii. Apar şi vânturi cu caracter local, de exemplu brizele marine pe litoral şi brizele montane, în zona Carpaților Curburii.

Cantitatea de precipitații este influențată, în primul rând de altitudine, dar şi de influențele climatice continentale din est. Astfel, în zona sudică a Dobrogei, pe litoral şi în Delta Dunării cantitatea de precipitații este sub 400mm/an (Sulina 358mm/an - cea mai mică valoare medie din România) şi ajunge la peste 1000mm/an în zona montană.

Resurse naturale

Din perspectiva bogăţiilor subsolului, regiunea dispune de petrol (zăcăminte de hidrocarburi de la Berca, Sărata – Monteoru, Pâclele, Oprişeneşti, Ianca), gaze naturale în judeţele Brăila şi Buzău şi, de asemenea, în platforma continentală a Mării Negre. Alte resurse naturale ale regiunii sunt: granitul în Munţii Măcinului, piatra de var în Podişul Dobrogei, minereu de fier, pirita de cupru, sulfuri complexe de plumb şi zinc, cuarţ, granit, marmură şi varietăţi de piatră de var, caolin, baritină din dealurile Tulcei, depozitele de loess, sarea în Buzău. O categorie aparte a bogăţiilor de subsol o constituie apele sulfuroase, feruginoase, clorusodice (județele Brăila, Buzău, Constanţa). De asemenea, o resursă inepuizabilă și cu potențial ridicat (parțial valorificat) o reprezintă energia eoliană și cea solară, întreaga Provincie Dobrogea, alături de alte regiuni ale țării, fiind considerată una cu potențial ridicat din acest punct de vedere, ceea ce poate conduce la creșterea investițiilor în domeniu, în această zonă.

Probleme de mediu

Sursa: https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/economy/

Regiunea se confruntă cu o serie de probleme privind protecția mediului înconjurător, atât datorită factorilor naturali, cât și a celor antropici: degradarea pădurilor, poluarea marină, eroziunea plajelor, poluarea cauzată de substanțele industriale sau de pesticide și îngrășăminte chimice

Una dintre problemele de mediu cu care se confruntă Delta Dunării o reprezintă poluarea apei fluviului. De asemenea, colmatarea brațelor secundare ale Deltei poate produce în timp inundarea unei mari părți a suprafeței de uscat din Deltă și distrugerea acestui ecosistem. Litoralul Mării Negre este afectat de eroziunea costieră (plajele Mamaia, Tomis Nord, Eforie, Costinești, Olimp - Venus, Saturn) și de poluarea plajelor.

La nivelul Regiunii Sud-Est sursele de poluare industriale cu pondere semnificativă sunt: industria siderurgică, industria construcțiilor și reparațiilor de nave, productia de energie electrică și termică, extracția, rafinarea și prelucrarea petrochimică a țițeiului, industria maselor plastice, industria alimentară, industria ușoară, industria de prelucrare a lemnului.

În zonele rurale ale Subcarpaților de Curbură procesele de alunecare a terenurilor despădurite sunt tot mai numeroase, iar inundațiile periodice afectează numeroase sate din văile râurilor Buzău și Siret.

Comisia Europeană s-a angajat să adopte un nou Plan de acțiune pentru economia circulară care va accelera tranziția către o economie circulară consolidând baza industrială a Uniunii Europene (UE), contribuind în același timp la combaterea schimbărilor climatice și la păstrarea mediului natural. Noul plan de acțiune va avea în vedere ciclul de viață al produselor și materialelor, asigurând utilizarea durabilă a resurselor și abordarea sectoarelor care consumă resurse, precum textile, construcții, electronice și materiale plastice. Planul de acțiune pentru economia circulară va intra în strategia industrială a Uniunii Europene și va fi adoptat împreună cu aceasta.

Economia circulară este un model de producție și consum care implică partajarea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult posibil. În acest fel, ciclul de viață al produselor este extins.

În practică, aceasta implică reducerea la minimum a deșeurilor. Când un produs ajunge la sfârșitul duratei sale de viață, materialele din care este făcut sunt păstrate în cadrul economiei de câte ori este posibil. Acestea pot fi folosite din nou și din nou, creând astfel o valoare suplimentară.

Într-o economie circulară, valoarea produselor și a materialelor este menținută cât mai mult posibil; deșeurile și utilizarea resurselor sunt reduse la minimum, iar resursele nu părăsesc fluxul economic odată ajunse la sfârșitul duratei lor de viață, ci sunt reutilizate și creează valoare în continuare. Acest model poate genera locuri de muncă sigure în Europa, poate promova inovațiile care oferă un avantaj competitiv și asigura un nivel de protecție a oamenilor și a mediului cu care Europa să se poată mândri. De asemenea, le poate oferi consumatorilor produse mai durabile și mai inovatoare și, în consecință, economii monetare și o calitate mai bună a vieții.

Prevenirea generării deșeurilor, prin utilizarea unor tehnologii moderne și inovative, precum şi transformarea deșeurilor generate într-o resursă, sunt obiectivele principale ale politicii europene, stabilite şi prin legislaţia în domeniu, care trebuie implementată în totalitate în întreaga Uniune. Aceasta include aplicarea ierarhiei deșeurilor și utilizarea eficace a instrumentelor economice pentru a se asigura eliminarea progresivă a depozitelor de deșeuri, limitarea valorificării energetice numai la materiale nereciclabile, utilizarea deșeurilor reciclate ca sursă majoră și fiabilă de materii prime pentru UE, gestionarea în condiții de siguranță a deșeurilor periculoase și reducerea generării acestora, eradicarea transporturilor ilegale de deșeuri și eliminarea obstacolelor de pe piața internă, astfel încât toate activitățile de reciclare să se desfășoare la cele mai înalte standarde de protecția mediului.

Demografie

Populația Regiunii Sud-Est este concentrată în 390 unități administrativ teritoriale după cum urmează: 35 de orașe (din care 11 municipii) și 356 de comune (care cuprind 1.449 de sate). Cu o repartiție relativ uniformă în teritoriu, majoritatea orașelor au o populație redusă (de sub 20.000 de locuitori). Însă regiunea include și unele dintre cele mai mari orașe ale țării: Constanța, Galați şi Brăila.

Numărul de locuitori ai Regiunii Sud-Est (după domiciliu) înregistrați la nivelul anului 2023 a fost de 2.751.747 de persoane), ceea ce reprezintă 12,54% din populația României.

Populația și densitatea populației (după rezidență)

Județul	Suprafața totală (km2)	Numărul orașelor și municipiilor	Numărul comunelor	Numărul locuitorilor	Locuitori pe km2
Brăila	4.766	4	40	277.005	58,1
Buzău	6.101	5	82	400.744	65,7
Constanța	7.104	11	59	657.060	92,5
Galați	4.465	4	61	494.323	110,7
Tulcea	8.484	5	46	190.998	22,5
Vrancea	4.854	5	68	333.032	68,6
Total	35.774	34	356	2.353.162	65,8

Sursa: Baza de date Tempo - INS – 2023

Analiza structurii populației pe grupe de vârstă Regiunii Sud-Est în perioada 2013-2022 relevă o tendință de îmbătrânire a populației prin scăderea ponderii grupelor de vârstă sub 35 de ani şi creșterea ponderii grupelor de vârstă peste 35 de ani. Această tendință se regăsește pe tot intervalul studiat.

Conform datelor statistice obținute în cadrul Recensământului general al populației din anul 2021, la nivelul Regiunii Sud-Est se remarcă prezența diversă a etniilor,, majoritari fiind românii, urmați de romi, turci, ruși-lipoveni și tătari. Cea de-a doua minoritate, romii, sunt prezenți într-un număr de două ori mai mare față de următoarele etnii, turcii, rușii-lipoveni și tătarii.

În urma rezultatelor finale ale recensământului din 2021, populația declarată de alta etnie decât cea română numără aproximativ 260 mii de persoane, adică 7,85% din totalul populației. Dintre aceștia, 5,45% au refuzat sa își declare etnia. Analizând repartiția acestora in teritoriu, se observa, pentru unele etnii, o concentrare de populație într-o anumită zonă, fapt datorat, în principal, specificului populației sau a considerentelor istorice.