Sigla ADRSE

Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est
Regiunea Sud-Est


Geografie

Localizare geografică

Regiunea Sud-Est este situată în zona de sud-est a României şi se învecinează la nord cu Regiunea Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru, la sud-vest cu Regiunea Sud-Muntenia şi Regiunea Bucureşti-Ilfov, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina și Marea Neagră.

Acoperind 35.762 km2 sau 15% din suprafaţa totală a ţării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 regiuni ale României.

Un aspect cheie al localizării geografice a Regiunii Sud-Est este faptul că se constituie în frontieră estică a Uniunii Europene, cu implicații majore în ceea ce privește securizarea punctelor de trecere a frontierei, dar și implicarea în acțiuni de cooperare regională transfrontalieră.

Structura administrativă a regiunii cuprinde 6 judete: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea.

Relieful

Relieful regiunii este foarte variat (din punct de vedere genetic, morfologic, altimetric), desfășurându-se de la Platforma Continentală a Mării Negre la Carpații de Curbură.

În partea de nord-vest a regiunii se găsesc Carpații de Curbură, cu înfățişarea generală a unor munți cu altitudini mijlocii şi mici, alcătuiți din culmi largi, rotunjite sau înguste şi fragmentate, separate de văi transversale adânci şi de şei largi sau depresiuni cu şesuri aluviale extinse. În cadrul acestora în Regiunea Sud-Est se află Munții Vrancei (unde avem și cea mai mare altitudine din regiune – Vf. Goru – 1785 m) și Munții Buzăului.

În exteriorul Carpaților se află Subcarpații Curburii. Aceştia sunt dispuşi sub forma a două şiruri de depresiuni care închid două şiruri de dealuri. În zona Policiori-Berca-Arbanaşi din județul Buzău apar vulcanii noroioşi, un fenomen pseudovulcanic interesant, legat de emanațiile de gaze din lungul unor falii locale. La Andreiaşu de Jos în județul Vrancea apare un alt fenomen deosebit, legat de emanațiile de gaze cu sau fără aprindere spontană, focul viu.

Partea centrală a regiunii este ocupată de Câmpia Română, care cuprinde o zona mai înaltă, cu altitudini cuprinse între 50-100 m (Câmpia Râmnicului, Câmpia Bărăganului), cu aspectul unei suprafețe netede, uşor vălurită datorită existenței unor conuri aluvionare, şi o zonă mai joasă, de subsidență, cu altitudini ce coboară până la 5-10 m (Câmpia Buzăului, Câmpia Siretului Inferior). De-a lungul râurilor mai importante (Siret, Ialomita, Calmațui) apar dune de nisip (ex. Hanu Conachi). Limita estică a Câmpiei Române o reprezintă Lunca Dunării, mai exact sectorul bălților (Balta Brăilei), o zona cu altitudini reduse (10 m), în mare parte desecată (Insula Mare a Brăilei).

Situat între Valea Dunării la vest și nord, Marea Neagră la est, granița cu Bulgaria la Sud, Podișul Dobrogei este o unitate danubiano-pontică de o deosebită originalitate geografică. După altitudine și aspectul formelor de relief se diferențiază două subunități: Masivul Dobrogei de Nord și Podișul Dobrogei de Sud, despărțite de linia Hârșova-Capul Midia.

Masivul Dobrogei de Nord are un relief de podiș, cu aspecte variate și o înclinare generală dinspre Dunăre spre mare și este alcătuit din mai multe subdiviziuni:

   - Munții Măcinului, un masiv hercinic, cu aspecte montane, alcătuit din roci dure (granit), cu altitudini ce depăşesc 400 m (vf. Greci – 467m – cea mai ridicată altitudine a Podișului Dobrogei);

   - Dealurile Tulcei, cu altitudini mai reduse (în jurul a 100-200m);

   - Depresiunea Nalbant;

   - Podişul Babadag, ocupă partea centrală a Masivului Dobrogei de Nord, altitudinea putând ajunge la 400m;

   - Podişul Casimcei, spre contactul cu Podişul Dobrogei de Sud.

Podișul Dobrogei de Sud are aspect ușor ondulat, altitudinea sa fiind în jur de 100 m de-a lungul văii Carasu, partea cea mai joasă, ce corespunde Podișului Medgidiei. Înspre sud, înălțimile cresc usor, în Podișul Oltinei (204 m) și în Podișul Negru Vodă (194 m).

Zona litorală are un țărm jos în partea nordică, unde apar lagune şi limanuri maritime, şi un țărm înalt, cu faleză, în partea sudică.

La vărsarea Dunării în Marea Neagră s-a format Delta Dunării, suprafața acesteia fiind de aproximativ 580.000 ha. În rezervația Biosferei Delta Dunării se disting patru diviziuni geomorfologice: delta fluvială, delta fluvio-maritimă, Lunca Dunării şi complexul lagunar Razim-Sinoe. Delta fluvială este compusă din rețeaua de canale dintre cele trei brațe (Sulina, Sf. Gheorghe şi Chilia. Delta maritimă este caracterizată prin grindurile maritime, respectiv depozitele de aluviuni şi nisip lăsate de apa dulce a fluviului la contactul cu marea. Cele mai importante grinduri sunt : Chilia, Ştipoc, Letea, Caraorman, Crasnicol. La gura brațului Sf. Gheorghe se află Insula Sacalin, a cărei formă se schimbă mereu sub acțiunea apelor mării. Grindurile Letea şi Caraorman au un relief surprizător de variat, unde dune prelungi alternează cu fâşii de vegetație lemnoasă – aşa numitele haşmacuri – sau păduri cu vegetație luxuriantă.

Clima

Clima Regiunii Sud Est se înscrie în caracteristicile generale ale climatului temperat continental moderat de tranziție, cu o serie de particularități locale, date de anumiți factori (relief, Marea Neagră, Dunărea).

Temperaturile medii anuale variază destul de mult, în special datorită reliefului. Astfel, dacă în Lunca Dunării, sudul Dobrogei, zona litorală şi Delta Dunării media multianuală depăşeşte 11ºC (11,2ºC Mangalia şi Murfatlar), în zona montană temperatura medie ajunge la valori cuprinse între 0 şi 6ºC (2,2ºC stația Penteleu), iar pe culmile cele mai înalte chiar sub 0oC.

Vânturile predominante sunt din sectorul estic şi nordic, în principal crivățul, în timpul iernii. Apar şi vânturi cu caracter local, de exemplu brizele marine pe litoral şi brizele montane, în zona Carpaților Curburii.

Cantitatea de precipitații este influențată, în primul rând de altitudine, dar şi de influențele climatice continentale din est. Astfel, în zona sudică a Dobrogei, pe litoral şi în Delta Dunării cantitatea de precipitații este sub 400mm/an (Sulina 358mm/an - cea mai mică valoare medie din România) şi ajunge la peste 1000mm/an în zona montană.

Resurse naturale

Din perspectiva bogăţiilor subsolului, regiunea dispune de petrol (zăcăminte de hidrocarburi de la Berca, Sărata – Monteoru, Pâclele, Oprişeneşti, Ianca), gaze naturale în judeţele Brăila şi Buzău şi, de asemenea, în platforma continentală a Mării Negre. Alte resurse naturale ale regiunii sunt: granitul în Munţii Măcinului, piatra de var în Podişul Dobrogei, minereu de fier, pirita de cupru, sulfuri complexe de plumb şi zinc, cuarţ, granit, marmură şi varietăţi de piatră de var, caolin, baritină din dealurile Tulcei, depozitele de loess, sarea în Buzău. O categorie aparte a bogăţiilor de subsol o constituie apele sulfuroase, feruginoase, clorusodice (județele Brăila, Buzău, Constanţa).

Probleme de mediu

Regiunea se confruntă cu o serie de probleme privind protecția mediului înconjurător, atât datorită factorilor naturali, cât și a celor antropici: degradarea pădurilor, poluarea marină, eroziunea plajelor, poluarea cauzată de substanțele industriale sau de pesticide și îngrășăminte chimice.

Una dintre problemele de mediu cu care se confruntă Delta Dunării o reprezintă poluarea apei fluviului. De asemenea, colmatarea brațelor secundare ale Deltei poate produce în timp inundarea unei mari părți a suprafeței de uscat din Deltă și distrugerea acestui ecosistem. Litoralul Mării Negre este afectat de eroziunea costieră (plajele Mamaia, Tomis Nord, Eforie, Costinești, Olimp - Venus, Saturn) și de poluarea plajelor.

La nivelul Regiunii Sud-Est sursele de poluare industriale cu pondere semnificativă sunt: industria siderurgică, industria construcțiilor și reparațiilor de nave, productia de energie electrică și termică, extracția, rafinarea și prelucrarea petrochimică a țițeiului, industria maselor plastice, industria alimentară, industria ușoară, industria de prelucrare a lemnului.

În zonele rurale ale Subcarpaților de Curbură procesele de alunecare a terenurilor despădurite sunt tot mai numeroase, iar inundațiile periodice afectează numeroase sate din văile râurilor Buzău și Siret.

Demografie


Populația Regiunii Sud-Est este concentrată în 390 unități administrativ teritoriale după cum urmează: 35 de localități urbane (din care 11 municipii) și 355 de comune (cu un număr de 1.447 de sate). Regiunea Sud-Est cuprinde trei dintre cele 10 cele mai populate oraşe din România: Constanţa, Galaţi şi Brăila.

Prin HG 998/2008 pentru desemnarea polilor naţionali de creştere cu modificare ulterioare (HG 1149/2008), Constanţa a fost desemnată ca „pol naţional de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională”, în timp ce Brăila şi Galaţi au fost desemnate ca „poli de dezvoltare urbană în care se realizează cu prioritate investiţii din POR 2007-2013, Axa Prioritară 1”.

Numărul de locuitori ai Regiunii Sud-Est înregistrați la Recensământul din 2011 a fost de 2.545.923 de persoane, ceea ce reprezintă 12,6% din populaţia României. În perioada 1992-2011, populaţia regiunii a înregistrat o scădere continuă, tendinţa păstrându-se în continuare.

Populatia si densitatea populatiei

Judetul Suprafata totala (km2) Numarul oraselor si municipiilor Numarul comunelor Numarul locuitorilor Locuitori pe km2
Braila 4.766 4 40 321.212 67,4
Buzau 6.103 5 82 451.069 73,9
Constanta 7.071 12 58 684.082 96,7
Galati 4.466 4 61 536.167 120,1
Tulcea 8.499 5 46 213.083 25,7
Vrancea 4.857 5 68 340.310 70,1
Total 35.762 35 355 2.545.923 71,2

Sursa: Recensământul Populației și al Locuințelor 2011


În ceea ce priveşte dinamica populaţiei pe medii în perioada 1992-2011 se observă o scădere a ponderii populaţiei din mediul urban la nivelul întregii regiuni, de la 56,87% în 1992 la 55,0% în 2011. Tendinţa este observabilă în special în judeţele Brăila, Constanţa, Galaţi şi Vrancea.

Analiza structurii populaţiei pe grupe de vârstă Regiunii Sud-Est în perioada 2001-2011 relevă o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei prin scăderea ponderii grupelor de vârstă sub 35 de ani şi creşterea ponderii grupelor de vârstă peste 35 de ani. Această tendinţă se regăseşte pe tot intervalului studiat.

Conform datelor statistice obţinute în cadrul Recensământului general al populaţiei din anul 2011, Regiunea Sud-Est prezintă o mare diversitate în structura etnică, aici fiind reprezentate majoritatea etniilor prezente în România. Se remarcă diferenţele majore între ponderile anumitor etnii în această regiune faţă de media naţională, etnii bine reprezentate la nivel naţional, precum maghiarii, dar fiind slab reprezentate în Regiunea Sud-Est şi etnii slab reprezentate la nivel naţional, precum turcii sau tătarii, şi bine reprezentate în regiune. De asemenea, se constată că cea mai mare pondere o deţin românii (88,13%) fiind urmaţi de rromi (2,74%), turci (0,90%), tătari (0,78%) şi ruşi-lipoveni(0,63%).

Accept

Acest website folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.Detalii