Arii Protejate

Regiunea Sud-Est este regiunea cu cea mai mare suprafaţă din ariile protejate din totalul României (43,8% din totalul suprafeţelor protejate din România), precum şi regiunea cu cea mai mare suprafaţă ocupată de arii naturale protejate (aproximativ 32% din suprafaţa regiunii). Pe teritoriul ei se află 144 de arii naturale protejate de interes naţional - inclusiv o rezervaţie a biosferei, un parc naţional şi 3 parcuri naturale – precum şi 108 situri care fac parte din reţeaua comunitară Natura 2000. Datorită varietăţii de condiţii geoclimatice existente, fiecare judeţ prezintă trăsături specifice în ceea ce priveşte habitatele şi speciile de floră şi faună.

Brăila

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei (PNBMB) este singura zonă rămasă în regim hidrologic natural (zonă inundabilă), după îndiguirea, în proporţie de cca. 75%, a fostei Bălţi a Brăilei şi crearea incintei agricole Insula Mare a Brăilei. Este o zonă de mare importanţă din punctul de vedere ornitologic - avifauna existentă reprezintă 53% din cea a României – Balta Mică a Brăilei este situată pe cel mai important culoar de migraţie al păsărilor din bazinul inferior al Dunării de Jos şi a fost declarată în anul 2001 sit RAMSAR, conform Convenţiei Ramsar prin care se protejează zonele umede de importanţă internaţională ca habitat al păsărilor acvatice. Mai mult, în anul 2007, Balta Mică a Brăilei a fost declarată atât ca arie de protecţie specială avifaunistică, cât şi ca sit de importanţă comunitară.

Alte arii naturale protejate de interes naţional sunt:

• Rezervaţia Naturală Pădurea Cameniţa este un arboret natural de frasin în amestec cu salcâm şi constituie o raritate în peisajul judeţului Brăila.

• Rezervaţia Naturală Lacul Jirlău Vişani asigură habitate de pasaj, hrănire, şi cuibărire pentru o serie de specii de păsări migratoare şi sedentare, de zonă umedă. Prezenţa unor habitate şi specii de interes comunitar a motivat includerea lacului în aria de protecţie specială avifaunistică “Balta Albă-Amara-Jirlău” precum şi din situl de importanţă comunitară “Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni”.

Buzău

În județul Buzău există în prezent 3 mari categorii de arii naturale protejate și anume:

- Arii naturale protejate incluse în Rețeaua Ecologică Europeană "Natura 2000": 11 situri de importanță comunitară și 4 situri de protecție avifaunistică;

- Arii naturale protejate de interes naţional: 15 rezervații și monumente ale naturii;

- Arii naturale protejate de interes județean: 9 rezervații și monumente ale naturii.

Dintre ariile naturale protejate de interes naţional din judeţul Buzău cele mai importante sunt:

• Focul Viu-Lopătari – monument al naturii unde se poate vedea o flacăra de până la 0,5 m înălțându-se în bătaia vântului, un fenomen natural datorat emanației continue de gaze din pământ;

• Platoul Meledic este o zonă colinară, cu pășuni și fânețe impresionante, un lac de apă dulce pe substrat de sare și o peșteră de sare unică în Europa - cea mai lungă peșteră în sare pe plan mondial.

• Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici sunt una dintre cele mai interesante rezervații mixte (geologică și botanică) din România. Acest fenomen natural spectaculos este rar întâlnit în lume. Turistii sunt impresionati de peisajul selenar pe care îl formează numeroșii vulcani în miniatură, prin craterele cărora gazele din adâncuri aduc noroi sub forma unei paste fluide de culoare alb-gri sau brun-cenușie. Această "lavă" vâscoasa provine din dizolvarea marnelor și argilelor întâlnite în cale de apa antrenată spre suprafață de presiunea gazelor. În jurul "vulcanilor" se dezvoltă o vegetație care s-a adaptat la salinitatea ridicată de aici.

Constanța

În judeţul Constanţa există un număr de 38 de arii naturale protejate.

- Rezervaţia naturală Lacul Terchighiol a fost declarat sit Ramsar în 2006, fiind încadrat în categoria zonelor umede de importanţă internaţională. Situat lângă litoralul Mării Negre, lacul este unic în ţară fiind împărţit prin diguri construite în anii ’80 în 3 porţiunii, una puternic sărată, una salmastră şi una cu ape dulci. Existenţa de diferite habitate a permis dezvoltarea unei mari varietăţi de specii: în special situl asigură condiţii bune de iernat pentru păsările migratoare şi un loc ideal pentru păsări acvatice.

- Dunele litorale-Agigea – rezervație naturală de dune marine reprezentată de un platou de 8-10 m format din depunerea continuă a nisipului. Rezervatie floristică în cadrul căreia se dezvoltă cca 120 de specii de plante caracteristice litoralului românesc al Mării Negre;

- Pădurea-Hagieni este un punct de atractie pentru numeroși vizitatori datorită frumuseții peisajului și a curiozităților sale floristice și faunistice: broasca țestoasă uriașă, numeroase specii de păienjeni.

Biodiversitatea ce caracterizează judeţul Constanţa este valorificată prin instituirea regimului de protecţie pentru un număr de 22 de Situri de Importanţă Comunitară (SCI) şi un număr de 20 de Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA)

Mai multe situri Natura 2000 sunt identificate în zona marină a judeţului, inclusiv:

• Aria de Protecţie Specială Avifaunistică “Marea Neagră” - cu suprafaţa totală de 147.242,9 ha din care aproximativ 50% (73.621,45 ha) aferentă jud. Constanţa;

• Sit de Importanţă Comunitară “Delta Dunării – zona marină” - din care aproximativ 40% (48.678,8 ha) aferentă jud. Constanţa;

• Sit de Importanţă Comunitară “Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia”;

• Sit de Importanţă Comunitară “Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud”;

• Sit de Importanţă Comunitară “Vama Veche - 2 Mai”;

• Sit de Importanţă Comunitară “Zona marină de la Capul Tuzla”.

Galați

Având o suprafaţă totală de cca. 9.431,5 ha, ariile protejate de interes naţional în judeţul Galaţi cuprind un parc natural şi 16 rezervaţii naturale de importanţă naţională precum şi 6 rezervaţii de tip dendrologic - peisagistic care au fost declarate prin HCJ nr. 46/1994 arii naturale protejate de interes judeţean.

Parcul Natural “Lunca Joasă a Prutului Inferior” este o zonă naturală de mare valoare ştiinţifică cu rol de conservare a biodiversităţii care include 4.925 ha zone umede, 2.627 ha păduri şi pajişti umede precum şi alte habitate naturale. Bogăţia tipurilor de habitate se revarsă în numărul de specii de floră şi faună sălbatică - 228 specii de păsări, 24 specii de mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni, 50 specii de peşti - multe fiind cu statut special – ocrotite, endemice, rare, foarte rare, vulnerabile sau pe cale de dispariţie. Din numărul total al speciilor de păsări din zona Prutului inferior, 50 de specii, cu un diferit grad de periclitate şi vulnerabilitate, sunt incluse în Cartea Roşie a vertebratelor din România (2005).

Tulcea

Datorită poziţiei sale geografice, judeţul Tulcea are aproape toate formele de relief din România plecând de la Munţii Măcinului - cei mai vechi munţi din România şi printre cei mai vechi din Europa şi până la Delta Dunării - teren încă în formare, cel mai nou pământ al ţării. În judeţul Tulcea există un număr de 49 de arii naturale protejate de interes naţional, care includ 34 rezervaţii naturale şi un parc naţional, o rezervaţie a biosferei şi 17 situri Natura 2000, Tulcea fiind primul judeţul din România în ceea ce priveşte întinderea zonelor protejate.

Unica deltă din lume declarată rezervaţie a biosferei, Delta Dunării, este un adevărat „muzeu viu” al biodiversităţii care cuprinde 30 tipuri de ecosisteme, 5.137 de specii din care 1.689 specii de floră şi 3.448 specii de faună - şi una dintre cele mai mari zone umede din lume, habitat ideal pentru păsările de apă. Teritoriul rezervaţiei cuprinde câteva unităţi fizico-geografice deosebite atât din punct de vedere morfologic cât şi genetic:

• Delta Dunării propriu-zisă;

• Complexul lagunar Razim-Sinoe;

• Litoralul Mării Negre, până la izobata de 20 m;

• Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii cu zona inundabilă Isaccea-Tulcea;

• Sărăturile Murighiol-Plopu.

În cadrul Deltei Dunării se găsesc câteva zone deosebite cum ar fi:

• Roșca-Buhaiova-Hrecisca – rezervație faunistică în depresiunea Matita unde se cuibărește în fiecare primăvară cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Vegetatia luxuriantă mai găzduiește și colonii de egrete, lopătari și stârci galbeni;

• Perișor-Zătoane – rezervație faunistică în estul depresiunii Dranov. Pe o suprafață de 14.200 ha se cuibăresc cele mai numeroase lebede precum și pelicanul cret, cormoranul. Nucleul rezervatiei este format din lacurile Zătonul Mare și Zătonul Mic;

• Periteasca-Leahova – rezervație faunistică în complexul lagunar Razim-Sinoe unde se întâlnește cea mai populată regiune cu păsări de coastă. Cuprinde o serie de grinduri nisipoase și lacurile Leahova Mare și Mică, Periteasca, Pahane si Cosna;

• Pădurea Letea - rezervatie forestiera pe grindul cu acelasi nume. Este caracterizată prin abundența plantelor agățătoare care se încolăcesc pe arbori, dând aspectul unei păduri tropicale.

• Pădurea Caraorman - rezervatie forestieră, se aseamănă cu Letea, adăpostind numeroase elemente tropicale, rarități pe glob.

Parcul Naţional Munţii Măcinului se situează pe cei mai bătrâni munţi ai României, Munţii Măcinului, caracterizaţi printr-un peisaj şi relief deosebit şi interesant prin microrelieful bizar rezultat în urma dezagregării naturale a granitului, martori geologici ai străvechilor munţi hercinici.

Parcul Naţional ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin şi se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha, din care 3.651 ha reprezintă zonele strict protejate, zonele tampon totalizând 7.670 ha. Munţii Măcinului reprezintă o zonă cu biodiversitate de importanţă mondială şi cu o alternanţă accentuată a tipurilor de ecosisteme, care includ ecosistemele submediteraneene şi balcanice şi de stepă. Marea bogăţie a florei şi vegetaţiei Munţilor Măcin este reprezentată de peste 1.770 specii de plante din care 72 de specii sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile, iar 27 specii sunt endemice pentru regiune.

Vrancea

Există în prezent în județul Vrancea 23 de arii protejate de interes naţional (rezervaţii naturale) excepţie făcând Parcul Natural Putna Vrancea. Judeţul Vrancea contribuie la reţeaua comunitară Natura 2000 cu un număr de 4 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică precum şi 15 Situri de Importanţă Comunitară, localizate în totalitate sau parțial pe teritoriul judeţului.

Teritoriul judeţului se caracterizează prin prezenţa unor areale cu habitate forestiere extrem de compacte, inaccesibile, ideale pentru carnivorele mari, Vrancea fiind al doilea areal din ţară ca densitate a exemplarelor de lup, râs, urs. Mai mult, zonele Măgurii Odobeşti, Lunca Siretului Inferior şi a Subcarpaţilor Vrancei reprezintă areale de mare însemnătate pentru avifaună.

Zona naturală cu cea mai mare întindere este Parcul Natural Putna Vrancea. Ce acoperă în totalitate bazinul hidrografic montan al râului Putna, la care se adaugă spre sud-vest masivele Mordanu şi Goru. Aproape 80% din suprafaţa ocupată de parc revine habitatelor forestiere, fiind incluse aici şi o serie de arii protejate şi zone de conservare specială ce ocupă 19,23% din suprafaţa parcului. Parcul Natural Putna Vrancea joacă un rol cheie în protecţia şi conservarea populaţiei de urs, lup şi râs.

Focul Viu" – Andrieșu de Jos este o rezervație geologică pe cursul superior al râului Milcov, ce constă în emanații de gaze naturale care țâșnesc prin crăpăturile scoarței terestre și apoi se aprind spontan, formând flăcări de 30-50 cm înălțime.

Pădurea Cenaru – Andrieșul de Jos este o rezervație forestieră ce adăpostește exemplare gigantice de fag, brad și tisa.

Rezervația-Reghiu Scruntaru este o rezervație complexă, cu unele porțiuni ce au aspectul unei cetăți medievale în ruină, impresioneaza prin numeroasele cascade, dar și prin bogăția floristică și peisajul deosebit de frumos.